SI te astepti ca toata lumea sa te inteleaga
Te inchizi intr-un cuvant si incerci s il tii departe de lume, pentru ca lumea sa nu il poata vedea ca e plin de lacrimi. Lacrimile tale...De ce nu te pot intelege nici macar ai tai?!?! Oare exista valul asta care te ia, si te poarta, si te arunca deasupra ratiunii? Oare valul asta iti asterne un praf catifelat peste ochi si iti pune un gand langa ureche:"Taci si indura!"
si sa-l urmezi? sa lasi durerea sa treaca prin inima, sa-ti putrezeasca in corp ca mai apoi sa o poti darui altcuiva? Altcineva o vrea?
Iti pui intrebarea asta si valul te ia iar pe sus, si te invarte, si te rasuceste, si nu mai poti gandi...un desert de idei..dintr-un singur gand...un desert secat de durere si inundat de idei proaste...si pentru ce ? pentru ca te-ai inchis in cuvant si nu ai mai lasat durerea si teama sa iasa? Poate daca o lasai, o lua altcineva, si poate putrezea in el...si tu nu mai simteai disperarea si nelinistea....dar erai intr-adevar linistit stiind ca durerea ta a luat-o altcineva? ca i-ai pus pe umeri povara ta? Oare dormi linistit pentru nelinistea altuia?
