Un camp de grau ce ia foc, incet incet....si oamenii plangand pe langa el, constienti ca li se distruge sursa de hrana, singura de altfel...si neputinciosi in acelasi timp in fata dezastrului...
Pe marginea lanului, un copil plange...mingea lui veche i-a scapat in campul cuprins de flacari si plange...nu se mai poate opri din plans...ii curg lacrimi de sange si sufletul ii este inchistat de durere...isi ia sufletul in buzunar, frica o da uitarii si coboara cu pasii lui mici si grabiti catre lanul de grau ce ucide....nu-l mai intereseaza...mingea ii era singurul lucru ramas de la parintii lui...o vrea inapoi cu orice pret...si stie ca pretul ce trebuie platit e cel suprem..viata lui...
In cuptorul criminal, spicele fierbinti i se lipesc de piele, il ard...nici nu se mai dezlipesc, raman acolo si se fac scrum...il ustura...dar nu da inapoi...mingea e mult prea importanta pentru el...inseamna totul...Si nu mai conteaza buruienile uscate care ii taie pielea obrazului, nu mai conteaza maracinii care ii picteaza sange pe glezne...isii vrea mingea...
Si alergand prin flacari si fum, atinge in sfarsit mingea... o caldura racoritoare ii invadeaza tot trupul...nu mai simte nimic...e amortit...o dulceata calduta ii acopera toate ranile...e momentul sa senunte...
Si atinge in sfarsit, dupa 5 ani de singuratate, tapla piciorului Mamei...Inchide ochii si ii e bine....
Un comentariu:
trist... dureros de trist...
din pacate insa... adevarat... asa de multe ori intindem mana doar pentru a ne arde...
Trimiteți un comentariu